Peste 16 milioane! E numărul de pacienți afectați de noul coronavirus la nivel global. Pandemia COVID-19 a pus cu spatele la zid chiar și cele mai bune sisteme de sănătate din întreaga lume. Din luna martie, personalul medical se află în prima linie de luptă pentru combaterea pandemiei, iar asta a atras și pentru ei numeroase provocări, momente stresante și factori de risc.
Toate aceste efecte generate de pandemie au fost analizate într-un studiu realizat de Zhao Rui Liu și de colaboratori ai centrelor de cercetare asociate universităților. Analiza evidențiază o serie de concluzii și măsuri care pot fi luate pentru a scădea factorii de risc pentru personalul medical.
Asistenții medicali, printre cei mai expuși în timpul pandemiei COVID-19
Conform studiului, asistenții medicali ar avea un risc mai mare de anxietate și depresie, în comparație cu medicii, și asta pentru că asistenții au, de obicei, un volum mai mare de lucru. Riscurile, în cazul lor, sunt mai mari, deoarece, în general, petrec mai mult timp în secții și oferă în mod direct asistență medicală pacienților. Și starea lor de sănătate mentală poate fi influențată de condiții sau probleme psihologice ale pacienților. În cele mai frecvente cazuri se poate manifesta sub formă de frică, furie, frustrare și griji exagerate.
Personalul medical care a avut experiențe în tratarea COVID-19 sau alte boli infecțioase a avut un risc mai mare de afecțiuni psihologice. Acest lucru poate fi explicat și de compasiunea manifestată față de pacienții tratați.
Persoanele de vârstă medie, cel mai mare risc psihologic în timpul pandemiei COVID-19
Categoria oamenilor care au, de obicei, sarcini familiale este prezentată în cadrul studiului ca fiind cea mai expusă în fața problemelor de ordin psihologic. Explicația are legătură directă cu motivele de îngrijorare cauzate de existența virusului și de contactarea acestuia în rândul membrilor familiei.
Stresul cauzat de COVID-19 nu se reflectă în aceeași măsură și la personalul medical care nu locuiește cu familia sau nu are o relație strânsă cu aceasta. Din fericire, probabilitatea de a apărea probleme de sănătate mintală este mult mai mică.
Soluții pentru diminuarea stresului
Munca în echipă, suportul reciproc și satisfacerea mai mare a nevoilor. Sunt câteva dintre soluțiile pe care studiul realizat de Zhao Rui Liu le evidențiază, în lupta cu virusul COVID-19 și cu efectele cauzate de acesta.
Deși, de foarte multe ori, programul încărcat de la muncă nu le permite managerilor de instituții medicale să acorde personalului o mai mare flexibilitate în fața nevoilor esențiale, precum mâncare, pauză de masă și odihnă, ar trebui acordată acestor lucruri, o atenție mai mare, în afara locului de muncă, încercând să se creeze astfel, un echilibru vital.
În perioadele de criză, nevoile fiziologice și de siguranță ale omului ajung în prim plan. Interviurile recente cu personalul medical (inclusiv asistenții medicali) care tratează pacienții bolnavi de COVID-19 într-un spital din provincia Hunan susțin acest lucru.
Spații nesupravegheate pentru asistenți – una dintre propunerile studiului CLECC (Creating Environments for Compassionate Care)
Una dintre soluțiile despre care asistenții medicali consideră că ar duce la un echilibru al sănătății mintale, în special în perioade de pandemie, este crearea de spații nesupravegheate, în care personalul medical să poată socializa mai mult, să verifice starea de spirit a colegilor sau, pur și simplu, să se poată adăposti într-o pauză de la activitățile zilnice.
Personalul studiului CLECC a salutat oportunitatea de a se întâlni la scurt timp de la jumătatea turei, pentru a verifica starea de bine a celuilalt (bunăstarea a fost punctul principal evidențiat, spre deosebire de sentimentul de siguranță). În perioadele de non-criză, există dovezi că spațiile reflectoare de grup, cum ar fi Schwartz Rounds, pot reduce stresul, pot îmbunătăți conexiunea echipei și pot crește compasiunea pentru sine, colegi și pacienți.
Cu toate acestea, pentru a menține siguranța psihologică în ture, studiul a confirmat faptul că poveștile personalului expuse de membrii grupului nu ar trebui să fie prea „brute”. Personalul ar fi trebuit să aibă ocazia să proceseze și să digere un caz sau experiență dificilă pentru a proteja personalul de o adaptare deficitară.
De asemenea, și instruirea continuă poate fi un instrument bun ce ar ajuta la menținerea unei stări psihice echilibrate. Împreună cu responsabilitatea, reprezintă elementele cheie care ne-ar face mai puternici în fața acestui virus.
